Pe vremea lui Ceauşescu mă gândeam că voi trăi în democraţie atunci când voi ajunge să am dreptul să am o părere proprie. Uite că acum, când mi se dă cu democraţia în cap în fiecare zi, mă gândesc că democraţia asta este un fel de cocotă disponibilizată, scoasă din traficul internaţional, care îmi facturează în avans tot felul de activităţi servite împotriva dorinţei mele. De aceea, mă gândesc că aş avea dreptul la o părere şi în ceea ce priveşte muzica, fără a jigni prin aceasta vreun star de gablonz de la Craiova, Bărbuleşti sau Brăila.
Pot să spun că am fost de faţă când rock-ul şi folk-ul au debarcat în România anilor 60 – 70. Nu am de unde să ştiu toate detaliile acestui desant fermecător, dar ştiu bine un lucru: foarte multă lume iubeşte aceste genuri muzicale, lume care crede şi este convinsă că povestea nu are sfârşit